Unde s-a ascuns pisica? „Supat” sau „sub pat”?

Nu, în limba literară, limba folosită în situații formale, nu putem spune corect „Pisica s-a ascuns supat.” Și, mai ales, nu putem scrie: „Pisica s-a ascuns supat.”. Nu, în acest context, „supat” nu este un substantiv. Da, există un substantiv „supat”, dar nu, nu este nou, ci are o atestare scrisă de cel puțin 100 de ani.

Prostiile au o o viteză de propagare incredibilă. O doamnă a descoperit cuvântul „supat” și tot internetul vuiește. Din păcate, doamna are o înțelegere superficială a limbii române și nici nu se obosește cerceteze mai adânc.

Dumneasa comite două erori grave.

Prima eroare, în ordinea enunțării. Spune că „supat” este un substantiv NOU în limba română. În realitate, substantivul „supat” nu e nou deloc. Îl întâlnim înregistrat încă din 1939 în dicționarul lui Scriban și apare apoi în DLRLC (Dicționarul limbii române literare contemporane din 1955-1957 și în toate dicționarele ulterioare.

A doua eroare comisă de doamna în cauză. Dumneasa pretinde că putem spune în mod corect: „Pisica s-a ascuns supat.”. Nu, în limba literară nu putem. În toate dicționarele, substantivul „supat” apare cu mențiunea (pop.), adică popular. Limbajul popular este limbajul, mai puțin îngrijit, al comunităților rurale și/sau al unor vorbitori cu nivel scăzut de educație. Nu folosim limbajul popular în scriere, iar în vorbire îl putem folosi, dacă ținem morțiș, în situații informale, cu familia,cu prietenii etc., când nu ne judecă nimeni cum vorbim.

A treia eroare. În propoziția „Pisica s-a ascuns supat.”,cuvântul „supat”, nu e substantiv, așa cum e, de exemplu, „dulap” sau „sertar”. Gândește-te! Ți-ar trece vreodată prin cap să spui: „Pisica s-a ascuns dulap.” sau „Pisica s-a ascuns sertar.”? Nu, ca să arate locul (adică să îndeplinească funcția de circumstanțial de loc), substantivul are nevoie de o prepoziție: „Pisica s-a ascuns în dulap.” sau „Pisica s-a ascuns în sertar.” Dacă „supat” ar fi substantiv, ar trebui să spunem: „Pisica s-a ascuns în supat.” În propoziția „Pisica s-a ascuns sub pat.”, avem, de fapt, substantivul „pat”, precedat de prepoziția „pe”, pe care, dacă le rostim în tempo rapid, le contopim și se aude „supat”. În scris nu facem așa ceva. În realitate, dicționarele care înregistrează substantivul „supat”, dau următoarele exemple de folosire a acestuia:

„La lumina lui cercetez supatul și ungherele întunecoase.” (citat din Sadoveanu)

sau

„Copiii s-au jucat prin toate supaturile.” (exemplu din dicționarul lui Scriban)

Concluzionând:

1. nu a apărut niciun substantiv nou „supat”.
2. În limbaj literar, nu este corectă propoziția „Pisica s-a ascuns supat.”
3. În această propoziție „supat” nu e substantiv.

Nu scrieți așa ceva, că vă faceți de râs.

Vezi filmul cu explicația, aici: