Omonimia și polisemia sunt confundate deseori. Omonimia este o relație între două cuvinte cu aceeași formă, dar cu sens total diferit. Polisemia este trăsătura unui cuvânt de a avea mai multe sensuri înrudite. Pe care din cele două se bazează gluma din filmul de mai jos?
Citește mai mult
Introducere În lecțiile de gramatică, una dintre cele mai frecvente dificultăți este analiza pronumelui personal. Deși pare simplu la prima vedere, pronumele nu poate fi analizat corect fără înțelegerea grupului sintactic din care face parte. În acest articol, vei învăța, pas cu pas, cum să identifici corect: grupurile sintactice din care face parte pronumele; cazul […]
Citește mai mult
Introducere Cuvântul – asociere între formă și conținut Când vorbim despre cuvânt, trebuie să înțelegem două lucruri esențiale: ce se aude/se vede și ce înseamnă. Mai exact: forma = ceea ce se aude (formă sonoră) sau/și se vede scris (formă grafică); conținutul = ceea ce înțelegem (sensul, înțelesul). Această diferență ne ajută să explicăm relațiile dintre […]
Citește mai mult
Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit,… … …
Citește mai mult
Articolul abordează analiza morfosintactică a substantivului. Identificarea cazului substantivului se face prin analizarea formei și a contextului. Formele de tip „lumii” sau „sufletului” pot fi atât de dativ, cât și de genitiv, dar alegerea corectă se face în funcție de prepoziții și de relațiile sintactice. În exemplul analizat, „lumii” este genitiv cu funcție de circumstanțial de loc, iar „sufletului” este genitiv cu funcție de atribut.
Citește mai mult
Explică ce însușire a cuvântului stă la baza glumei din imaginea de mai jos.
Citește mai mult
În manualul de clasa a VI-a al editurii Art Klett, la pagina 84, există o greșeală care trebuie corectată. În subsolul poeziei „Iarna”, de Vasile Alecsandri, scrie că adjectivul „dalb” ar avea sensurile „alb, mat, imaculat”. Evident că „mat” e greșit, sensul său fiind „fără luciu, fără strălucire, șters”. De unde provine greșeala? Dacă ne […]
Citește mai mult
Adverbele care fac parte din așa-numita categorie a mijloacelor expresive de redare a superlativului absolut îndeplinesc, conform GALR și GBLR, funcția sintactică de circumstanțial cantitativ, prin urmare se analizează separat de adjectivul sau adverbul la a cărui gradație participă. „Circumstanțialul cantitativ este o complinire – cel mai adesea facultativă – a verbului (grupului verbal), a […]
Citește mai mult
Adulți, nu mai stricați copiii întrebându-i prostește: „-Georgele/Maricico, ce clasă ești?” Pentru că voi îi obligați să răspundă tot prostește: „-Sunt clasa a cincea, nene/tanti!” Țineți minte: copilul nu ESTE clasă, copilul este ÎN clasă, ÎNTR-o clasă. Cuvântul „clasă” are sensul general de „grup (mare) de obiecte, de elemente, de ființe, de fenomene cu însușiri […]
Citește mai multGreșeală de limbă la Digi 24, emisiunea DigiMatinal Verbul „a costa” înseamnă „a avea un preț, o valoare în bani; a prețui.” Prin urmare este greșită construcția „prețul costă”: „Prețul mediu al unui hectar de teren arabil costă 8000 de euro.” „Prețul costă” este un pleonasm. Nu prețul costă, nu prețul are un preț, ci […]
Citește mai multÎndeobște copiii – dar nu numai – pronunță „acțibild”, cu „c”, „agțibild”, cu „g” sau chiar „ațibild”. Toate aceste forme sunt greșite. Forma corectă a cuvântului este cu „b” – atât în pronunțare, cât și în scriere: „abțibild”. Cuvântul este un neologism, împrumutat din germană: Abziehbild, (format din abziehen „a desprinde” și Bild „imagine”). Adevărat […]
Citește mai multDă click pe imagine pentru a urmări explicații detaliate. Sau citește singur, dedesubtul imaginii, explicațiile pe scurt. Apoi, dacă ai înțeles, dă un test aici: https://teste.meditatiilaromana.ro/2023/09/06/ca_c-a/. 1.Ca se scrie fără cratimă, pentru că este un singur cuvânt. El poate fi: adverb (prepoziţie): Le ştie pe toate ca un om mare. conjuncţie (face parte din conjuncţia compusă ca să): Pleacă repede ca să nu întârzie. 2. C–a se […]
Citește mai multDă click pe imaginea de mai jos pentru explicații detaliate. Sau citește-le singur pe scurt dedesubtul imaginii. Apoi, dă un test aici: https://teste.meditatiilaromana.ro/2023/09/04/ati_a-ti/. 1. Aţi (formă prescurtată de la aveţi) se scrie astfel, pentru că este un singur cuvânt. El este verb auxiliar care serveşte la formarea: indicativului, perfect compus (aţi învăţat, aţi ales, aţi cules): Voi aţi învăţat bine în acest semestru. Aţi ales până aţi cules! condiţionalului-optativ (aţi mânca, aţi fi avut, aţi fi învăţat): Aţi mânca un […]
Citește mai multPentru explicațiile video, dă click pe cele două imagini de mai jos. 1. Ai se scrie într-un cuvânt când este: verb predicativ (a avea, a poseda): Tu ai o carte. verb auxiliar care intră în construcția formei de: indicativ perfect compus: Tu ai fost la şcoală. indicativ, viitor colocvial 2: Desigur că ai să reuşeşti. condiţional-optativ: Tu ai mânca un măr. articol genitival-posesiv: Doi copii ai vecinului se joacă. […]
Citește mai multNumeralul cardinal „doi” are la feminin o formă diferită: „două”. Tot la fel și compusele lui: „doisprezece”, „douăsprezece”; „douăzeci și doi”, „douăzeci și două”. Așadar este greșită construcția… ……………………………………………………………………… Dă click pe imagine pentru a vedea explicația completă.
Citește mai multVerb predicativ și verb auxiliar
Citește mai mult