Adverbe de realizare a gradației adjectivului și a adverbului
Adverbele care fac parte din așa-numita categorie a mijloacelor expresive de redare a superlativului absolut îndeplinesc, conform GALR și GBLR, funcția sintactică de circumstanțial cantitativ, prin urmare se analizează separat de adjectivul sau adverbul la a cărui gradație participă.
„Circumstanțialul cantitativ este o complinire – cel mai adesea facultativă – a verbului (grupului verbal), a adjectivului (grupului adjectival) sau a adverbului (grupului adverbial), a propoziției sau a enunțului; realizarea sa definitorie este adverbul atât /atât de… (în enunțuri interogative: cât? cât de… ?).
În genere, circumstanțialul cantitativ a fost inclus în cel de mod; în unele gramatici, un tip de cantitativ a fost tratat ca o subspecie distinctă a modalului, denumită circumstanțial de mod de măsură.
E specific pentru cantitativ (în comparație cu alte circumstanțiale, prototipic asociate grupului verbul sau propoziției) faptul de a apărea ca determinativ al adjectivului (o persoană puțin simpatică) sau al adverbului (se mișcă puțin mai repede), cel puțin la fel de des ca în ipostaza de determinativ al verbului (aleargă puțin). De cele mai multe ori, cantitativul din grupurile adjectival și adverbial are realizări diferite de cel din grupul verbal – (un om) prea bun; (aleargă) prea repede / *mănâncă prea – sau cel puțin intră în construcții diferite: (un oraș) enorm de agitat, vorbește enorm de mult / mănâncă enorm.
Cantitativul este așadar operatorul, intensificatorul care realizează gradația adjectivului și a adverbului, în toate situațiile cu excepția structurilor considerate gramaticalizate (vezi I, Adjectivul, 8, Adverbul, 5); astfel, în sintagmele o casă destul de mare; mă privește oarecum mirat; vorbește exagerat de tare, adverbele destul, oarecum, exagerat au funcția de circumstanțial cantitativ, în vreme ce în exemplele o casă mai mare; Mă privește mai puțin mirat.; Vorbește foarte tare / cel mai tare., unitățile mai, mai puțin, foarte, cel mai sunt considerate instrumente morfosintactice ale gradării și ale comparației, solidare din punct de vedere funcțional cu adjectivul / adverbul.
În unele interpretări, majoritatea operatorilor care indică intensitatea maximă a calității exprimate de adjective și adverbe – extraordinar de…, extrem de…, surprinzător de… etc. – sunt considerați ca fiind mărci morfologice ale gradului superlativ, în ciuda caracterului lor analizabil. Acești operatori vor fi tratați în cele ce urmează ca realizări ale cantitativului. De fapt, limita dintre mărcile gramaticalizate ale gradelor de comparație și cele lexicale este convențională: chiar adverbe ca foarte sau tare pot fi interpretate ca intensificatori analizabili.”
(GALR, II, pp. 545-546)
