Despărțirea în scris în interiorul cuvintelor

Dă click pe imagine pentru a vedea explicația.

Despărţirea la capăt de rând este identificată frecvent, în mod impropriu, cu despărţirea în silabe/silabaţia/silabisirea.
În realitate este însă vorba de două operaţiuni distincte, deşi corelative.
Despărţirea în silabe desemnează segmentarea cuvintelor după structura lor fonetică, priveşte sunetele şi se face după criterii articulatorii. Ea este la origine orală şi nu se reproduce în scris decât în puţine împrejurări (fără legătură cu poziţia cuvintelor pe rând). Silabisirea este utilizată (rareori în textele non-lingvistice) pentru a reproduce pronunţarea sacadată, silabă cu silabă – de ex. în unele opere literare, unde are o anumită valoare stilistică –, precum şi în analiza poeziei, pentru a pune în evidenţă metrica bazată pe ea.
Despărţirea la capăt de rând, practicată în scrisul uzual mai frecvent decât cea în silabe, este reglementată printr-un sistem convenţional de reguli. Din ea rezultă în scrisul uzual succesiuni (numite uneori „silabe ortografice”) care coincid adesea cu silabele (propriu-zise, fonetice). Ea implică în principal litere şi în subsidiar sunetele pe care le notează acestea. (DOOM3)

Dă un test aici!