Rolul notațiilor autorului în textul dramatic – subiectul II, bacalaureat

Rolul notațiilor autorului în textul dramatic

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.

ACTUL AL DOILEA

Aceeași cameră, însă aranjată. Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta, o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier. Pe pereți, tablouri făcute de-o mână de diletant, un orologiu vechi cu lanțuri lungi etc. … Spre seară. Lampa aprinsă.

SCENA 1

DARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul

GRIGORE: Daria, înțeleg să spui toate acestea doamnei Procopiu (arată spre Prietena), fiindcă ți-e bună prietenă și, desigur, niciun cuvânt n-are să fie auzit de urechea mare și curioasă a orașului, dar…

Lucian Blaga, Daria

Notă

Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

 

PROPUNERE DE REZOLVARE

Rolul notațiilor autorului în textul dramatic

Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să îndrume jocul actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze acțiunea. Didascaliile vin în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre cronotop (spațiul și timpul întâmplărilor) și despre personaje (statutul, înfățișarea, acțiunile, gesturile, mimica, vocea etc.).

În fragmentul dat sunt trei indicații scenice, care acompaniază și completează replicile personajelor, aducând informații și sugestii importante pentru înțelegerea textului.

Prima dintre ele conține o descriere a locului acțiunii. Este vorba despre o cameră bine aranjată. În planul din față se văd o masă de lucru, în stânga și „o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier”, în dreapta. Pe pereți atârnă tablouri pictate de o mână de amator și un orologiu cu lanțuri. Este seară. Lampa este aprinsă. Decorul anticipează existența unor personaje de bună condiție materială, dar fără gust, dovadă fiind alăturarea stupidă a unor obiecte care nu se potrivesc: palmier, tablouri fără valoare, orologiu. Abrevierea „etc.” sugerează inutilitatea și arbitrariul obiectelor.

A doua didascalie cuprinde două părți. Prima este o descriere sumară a unuia dintre personaje, simbolic numit „Prietena”. Substantivul comun – scris cu inițială majusculă –  folosit pentru denumirea femeii și trăsăturile ei – „mică și foarte grasă” – au cu siguranță o semnificație, pe care însă nu o putem înțelege din acest mic fragment de text. A doua parte a didascaliei are rol în dezvoltarea acțiunii: „la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul”. Se întărește astfel ideea, desprinsă din analiza decorului, că acțiunea se petrece în lumea bună a societății.

În sfârșit, ultima indicație scenică este inclusă într-o replică a personajului Grigore și  prezintă un gest al acestuia: „arată spre Prietena”. Coroborată cu replica – din care aflăm că doamna mică și foarte grasă se numește Procopiu – această didascalie nu are rol decât pentru cititor. Lui i se semnalează că trebuie să fie atent la această trăsătură a personajului: ori doamna se va dovedi o prietenă extraordinară, ori cuvântul e folosit ironic. Replica lui Grigore pare să îndrepte interpretarea spre a doua variantă.

În concluzie, în acest fragment, prin folosirea didascaliilor, Blaga transmite regizorului și actorilor indicații privind decorul și jocul scenic, dar sugerează și cititorului căi de interpretare a textului.