„Fortuit” sau „forțat”?
Multă lume crede că „fortuit” este o formă mai elegantă a lui „forțat”. Semidocții sclifosiți îl folosesc considerând că astfel își arată cultura. De fapt, se fac de râs.
Cuvântul „fortuit” nu înseamnă „forțat”. „Fortuit” are sensul: „venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător.”
„Forțat” are cu totul alt sens: „făcut sau impus cu forța, prin constrângere”.
Prin urmare este greșită formularea:
„Din cauza unei defecțiuni la motor, pilotul a făcut o aterizare fortuită.”
Corect este:
„Din cauza unei defecțiuni la motor, pilotul a făcut o aterizare forțată.”
Cuvântul „fortuit” este folosit corect în exemplul:
„Întâlnirea lor pe stradă a fost fortuită. Nu-și propuseseră să se vadă.” Aici „fortuită” înseamnă „neprevăzută, întâmplătoare”.
În dreptul civil, există conceptul de „caz fortuit”, care înseamnă „un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”.
Prin urmare „fortuit” și „forțat” nu sunt sinonime.
Vezi o explicație orală aici: