„A bea” – indicativ prezent și imperfect

Paradigma verbului „a bea” are două forme identice pentru indicativ prezent și indicativ imperfect.
Astfel, formele de prezent sunt următoarele: beau, bei, bea, bem, beți, beau.
Formele de indicativ imperfect sunt: beam, beai, bea, beam, beați, beau. Ele se construiesc cu sufixul gramatical „-ea” specific imperfectului. Observăm că formele de persoana a III-a singular și plural ale celor două timpuri sunt identice: el bea (ea bea) și ei beau (ele beau). Doar contextul ne poate lămuri despre ce este vorba.
Prin urmare, când ne referim la o acțiune petrecută în prezent vom spune corect:
„Acum, eu beau un ceai. Acum, tu bei/el bea/noi bem/voi beți/ei beau un ceai.”
Dacă vrem să spunem că acțiunea a avut loc în trecut în același timp cu altă acțiune trecută și are aspect durativ, vom zice corect:
„Ieri, când tu ai plecat de la mine, eu beam un ceai.” (adică acțiunea de a bea era în desfășurare).
„Ieri, când eu am plecat, tu beai/el bea/noi beam/voi beați/ei beau un ceai”.

Paradigma verbului „a bea” are două forme identice pentru indicativ prezent și indicativ imperfect: bea și beau.

Explicația orală, aici.